BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOIERÍE s. (înv.) arhonie, căftănie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boieríe s. f. (sil. bo-ie-), art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boĭeríe f. (d. boĭer). Demnitatea, calitatea de boĭer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOIERÍE ~i f. (în societatea feudală) 1) Rang de boier. 2) Situație de boier. 3) Funcție înaltă în ierarhia administrativă a statului. 4) fig. fam. Comportare ca de boier. [Art. boieria; G.-D. boieriei; Sil. bo-ie-ri-e] /boier + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink