BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. (În orânduirea feudală) Soție de boier; (în regimul burghezo-moșieresc) femeie din clasele dominante. – Din boier + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOIEROÁICĂ s. (pop.) boiereasă, boieriță, boieroaie, (înv.) jupâneasă. (O mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boieroáică s. f. (sil. bo-ie-), g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boĭeroáĭcă f., pl. e. Fam. Cocoană mare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOIEROÁICĂ ~ce f. 1) Mare proprietară de pământ; moșiereasă. 2) fig. fam. Femeie cu atitudini și maniere de aristocrat. 3) Soție a boierului. [Sil. bo-ie-roai-că] /boier + suf. ~oaică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink