BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic cu spatele cafeniu sau verde și burta albă, care trăiește în apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Din boiște + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOIȘTEÁN s. (IHT.;Phoxinus phoxinus) (reg.) boiște, b*****e, crai, crăieș, crăiete, crăieț, pitic, roșioară, roșior, sular, verdete, verzișoară, pește-crăiesc, pește-de-bătaie, peștele-doamnei, (prin Ban.) scrofiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boișteán s. m. (sil. bo-iș-), pl. boișténi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boișteán m., pl. eni (d. boiște). Nord. Un fel de obleț de munte (phoxinus levis saŭ cyprinus phoxinus) numit și verdete (vest) și iac (Stam).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOIȘTEÁN ~éni m. Pește dulcicol, de talie mică, având spatele și laturile de culoare verde-închisă și pântecele alb-argintiu. [Sil. bo-iș-] /boiște + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink