bolozán, bolozáne, s.n. (reg., înv.) luntre mare, caíc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bolozán (-ne), s. n. – Navă, corabie. Origine necunoscută. Șeineanu, II, 57, îl derivă din tc. bolozan; însă cuvîntul nu apare în dicționarele turcești, cf. Loebel 237 și DAR. Cuvînt rar, înv. Cf. sb. bolozan „trompetă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bolozá și bolozán n., pl. e (turc. bolozan, sîrb. bolozan, id. Șăin.). Un fel de luntre mare. V. sandal 3.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink