BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolți. – Bolti + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOLTITÚRĂ s. v. arcadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boltitúră f., pl. ĭ. Acíunea de a boltĭ. Rezultatu eĭ, boltă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink