Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bomba (verb tranzitiv) , bombă (substantiv feminin)   
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieț) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviație. ◊ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obținută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacție termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriașă degajare de căldură și de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupției. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Știre, fapt care produce senzație. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÓMBĂ s. f. 1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație. ♦ ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară. ◊ ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției. 2. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată. 4. (fig.; sport) lovitură puternică de minge. 5. (fam.) știre, fapt care produce senzație. (< fr. bombe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil (de formă alungită, umplut cu materie explozivă, incendiară etc.) folosit la bombardamentele din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică = proiectil la care se folosește ca exploziv energia obținută prin dezagregarea atomului. Bombă cu hidrogen = bombă explozivă bazată pe o reacție termonucleară prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu, cu o uriașă dezvoltare de căldură și energie. ♦ Bombă vulcanică = bucată de lavă care erupe din crater și capătă o formă rotundă în timpul drumului parcurs prin atmosferă. 2. (Pop.) Proiectil, de mărimea unei grenade, care se aruncă cu mâna. 3. (În expr.) Bombă calorimetrică = aparat întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Local rău famat; speluncă. – Fr. bombe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÓMBĂ s. 1. mașină infernală. 2. bombă cu hidrogen v. bombă termonucleară; bombă termo-nucleară = bombă cu hidrogen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÓMBĂ s. v. speluncă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bómbă (bómbe), s. f.1. Proiectil. – 2. (Arg.) Cîrciumă. – Var. (Mold.) boambă. It. bomba (sec. XVII). Sensul de cîrciumă poate fi în legătură cu fr. faire la bombe, bombance.Der. bomba, vb., din fr. bomber; bombé, s. n. (bombeu; Arg., pantofi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bómbă f., pl. e (fr. bombe, d. it. bomba). Bombă, ghĭulea. Fig. A cădea ca o bombă, a sosi pe neașteptate, ca un trăsnet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BOMBÁ ~éz intranz. A face să se bombeze. /<fr. bomber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BOMBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă concavă sau convexă. /<fr. bomber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÓMBĂ ~e f. 1) Proiectil cu încărcătură, folosit la bombardamentele de aviație. ~ atomică. ~ cu hidrogen. ◊ ~ vulcanică bucată de lavă, aruncată în atmosferă, mai ales la începutul erupției vulcanice. 2) fig. fam. Știre senzațională, sosită pe neașteptate. ◊ A cădea ca o ~ a veni pe neașteptate. 3) sport Șut de minge. 4) med. Recipient pentru gaze sau substanțe radioactive. [G.-D. bombei] /<fr. bombe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOMBÁ vb. I. tr., refl. A da (unui obiect) sau a căpăta formă convexă. ♦ (Fig.) A umfla, a scoate în afară (pieptul). [< fr. bomber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOMBÁ vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară. (< fr. bomber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită, convexă. ♦ Tranz. Fig. A scoate pieptul în afară. – Fr. bomber.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bombá vb., ind. prez. 1 sg. bombéz, 3 sg. și pl. bombeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bombéz v. tr. (fr. bomber, d. bombe, boambă). Bulbuc, scot în relief rătund.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)