BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe neînțelese spuse de cel care bombănește.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOMBĂNEÁLĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (O ~ inutilă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bombăneálă f., pl. elĭ. Munt. Acíunea și zgomotu bombăniriĭ. – Și bond-, dond- (Mold.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink