BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONJURÍSM n. 1) Atitudine de bonjurist. 2) Manifestare de bonjurist. /bonjur + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BONJURÍSM s.n. Atitudine, concepție de bonjurist. [< bonjur + -ism].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONJURÍSM s. n. atitudine, concepție de bonjurist. (< bonjur + -ism)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. – Din bonjur1 + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bonjurísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink