BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. ♦ Țesătură făcută din acest fir. 2. (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Tc. bürüncük.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BORANGÍC s. v. cuscută, torțel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
borangíc (borangícuri), s. n. – 1. Mătase ecru. – 2. Plantă, Cuscuta epithymum. – Var. burangi(u)c, burungi(u)c, bornaci(u)c. Mr. birungică. Tc. bürüncük (Roesler 590; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 367; Ronzevalle 52); cf. bg. bĭurĭunğik, sb. burunğik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
borangíc s. n., pl. borangícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borangíc și (nord) bu- n., pl. urĭ (turc. burunğuk, borüngük și bürünğuk, stofă fină, văl). Matasă lucrată în casă, matasă toarsă de țărance. – Și burungic și -ngĭuc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BORANGÍC ~uri n. 1) Fir de mătase naturală, obținut din gogoșile viermilor-de-mătase. 2) Pânză țesută din asemenea fir, folosită pentru confecționarea fețelor de masă, a cuverturilor și a obiectelor de îmbrăcăminte ușoară. 3) la pl. Varietăți ale unei astfel de pânze. /<turc. bürüncük
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink