Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORCEÁG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2).Bg. borčak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BORCEÁG s. 1. v. măzăriche. 2. v. măzăriche.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
borceág (borceaguri), s. n. – Plantă (Vicia sativa, Vicia pannonica). Tc. burçak (Popescu-Ciocănel, 16), cf. bg. borčak.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
borceág (plantă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borceág (nutreț) s. n., pl. borceáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borceág și -ác m. pl. egĭ și ecĭ, ca plantă, și n., pl. urĭ ca marfă (turc. burčak, bg. borčak, a.î.; ung. borso, mazăre, borcs, mei răsărit. Cp. cu orceag). Măzăriche necultivată (vicia pannónica) orĭ cultivată (vicia sativa), care constituie un bun nutreț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BORCEÁG ~uri n. Nutreț constând dintr-un amestec de leguminoase și cereale. /<bulg. borçak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)