Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bordura (verb tranzitiv) , bordură (substantiv feminin)   
BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORDÚRĂ s.f. 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BORDÚRĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului.Fr. bordure.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BORDÚRĂ s. 1. margine. (~a trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bordúră f., pl. ĭ (fr. bordure, d. border, a mărgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornată orĭ nu (ca la un tabloŭ, la un strat de florĭ, la un trotuar).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BORDURÁ ~éz tranz. (marginile unui obiect din tablă, plăci etc.) A răsfrânge în scopul întăririi sau asamblării cu alt obiect. /Din bordură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BORDÚRĂ ~i f. 1) Margine (a unui obiect), făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumusețare. 2) Bandă îngustă din blocuri de piatră, care mărginește trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. și pl. bordureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BORDÚRĂ (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)