Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
borduráre s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BORDURÁ ~éz tranz. (marginile unui obiect din tablă, plăci etc.) A răsfrânge în scopul întăririi sau asamblării cu alt obiect. /Din bordură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. și pl. bordureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink