Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: borna (verb tranzitiv) , bornare (substantiv feminin)   
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORNÁRE s.f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. [< borna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BORNÁRE s. f. Acțiunea de a borna.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1).Fr. borner.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)