BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOROBOÁȚĂ s. v. poznă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boroboáță s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boroboáță f., pl. e. Vest. Întîmplare cam neplăcută: mi s’a’ntîmplat o boroboață. Poznă: am să-ĭ fac o boroboață. În est boáță. Aĭurea și boțoroágă, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOROBOÁȚĂ ~e f. Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; poznă; năzbâtie; bazaconie; șotie. [Sil. -boa-ță] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink