BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită; vărsătură. – Din borî + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BORÂTÚRĂ s. v. vărsătură, vomare, vomă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
borâtúră s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borîtúră f. pl. -ĭ. Triv. Mîncare borîtă. V. bolbotină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink