Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bosumfla (verb) , bosumflare (substantiv feminin)   
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOSUMFLÁRE s. îmbufnare, (pop. și fam.) țâfnă, (reg.) drâmboiere, (Olt. și Ban.) îmbonțare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bosumfláre s. f, g.-d. art. bosumflării; pl. bosumflări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE BOSUMFLÁ mă bosúmflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorâtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOSUMFLÁ vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioșa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bosumflá (bosúmflu, bosumflát), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bosumflá vb., ind. prez. 1 sg. bosúmflu, 3 sg. și pl. bosúmflă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)