BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. botánică, pl. botánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOTÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de botanică; propriu botanicii. ◊ Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink