Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: boteza (verb tranzitiv) , botezat (adjectiv)   
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subțiat, înmulțit cu apă. – V. boteza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1) devenind creștin. 2. (Fam., despre lapte, băuturi etc.) Subțiat, înmulțit cu apă. – V. boteza.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BOTEZÁ botéz tranz. 1) A supune botezului. 2) A înzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez în calitate de nașă sau de naș. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adăugând apă. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) pentru a mări cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. – Lat. baptizare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APĂ-BOTEÁZĂ s. v. bobotează.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOTEZÁ vb. 1. v. creștina. 2. v. supranumi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOTEZÁ vb. v. uda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
botezá (botéz, botezát), vb.1. A (se) supune botezului. – 2. A pune nume. – 3. A muia, a îndoi cu apă. – Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Pușcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, Élements, 9 și Pușcariu, Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în rom., din it. Der. botejune, s. f. (botez); botez s. n. (ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii; baie; apă sfințită) botezat, s. m. (creștin); botezătoare, s. f. (înv., cristelniță); botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul); nebotezat, adj. (păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă). Cf. Bobotează.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg. botézi, 3 sg. și pl. boteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) botéz, a - v. tr. (lat. baptĭzo, -áre, d. vgr. baptĭzo, cufund. V. văpsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se dă nume prunculuĭ care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o găleată de apă’n cap! Dă nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apă. V. refl. Primesc botezu (ca adult).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOTEZAT, Eugen C. (1871-1964, n. Tereblecea, Basarabia), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1913). Prof. univ. la Cernăuți. Cercetări asupra structurii organelor de simț la unele vertebrate. Studii de biologie marină.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)