BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOȚITÚRĂ s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este boțit. 2) Obiect boțit. /a boți + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink