Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRĂCINÁR s. (pop.) bârneț. (~ la ițari.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRĂCINÁR s. v. crucea dinapoi, spetează.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brăcinár s. n., pl. brăcináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brăcinár s. n., pl. brăcinare; (în gen.) s. m., pl. brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română).
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
brăcinár n., pl. e (din brăcirar, d. brăcire). Vest. Sfoara cu care se strîng cioareciĭ. Lemnu care unește furca caruluĭ (în care se îmbucă furca caruluĭ). – Și bîrcinar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)