Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: braca (verb tranzitiv) , bracare (substantiv feminin)   
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție. – După fr. braquage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRACÁRE s.f. (Tehn.) Acțiunea de a braca și rezultatul ei; rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice; bracaj. ♦ Înclinare a comenzilor unui avion pentru viraj. [< fr. braca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bracáre s. f., g.-d. art. bracării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRACÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRACÁ vb. I. tr. 1. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. a orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ a înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intr. a întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bracá vb., ind. prez. 1 sg. brachéz, 3 sg. și pl. bracheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brachéz, a -á v. tr. (fr. braquer). Barb. Îndrept, ațintesc: a braca tunurile, binoclu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)