BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRAHMANÍSM n. Religie originară din India, având drept divinitate supremă pe zeul Brahma. /<fr. brahmanisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRAHMANÍSM s.n. Religie originară din India, a cărei divinitate superioară este Brahma. [< fr. brahmanisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr. brahmanisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma. – Fr. brahmanisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRAHMANÍSM s. (BIS.) vedism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brahmanísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brahmanízm n. (d. brahman). O religiune indiană a căreĭ perfecționare e budizmu și care are 150,000,000 de adepțĭ. După această doctrină, Brahma, zeu suprem, s’a încarnat succesiv în Brahma, Vișinu și Siva, constituind astfel o trinitate (trimurti). Brahma, în prima incarnațiune, a avut patru fiĭ, din care aŭ ĭeșit cele patru caste ereditare al Indiiĭ: Brahmaniĭ, Kšattriyas, Vaiçyas și Sudras, dedesuptu căroră îs paria saŭ necurațiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRAHMANÍSM (‹ fr.) s. n. Sistem religios apărut în primele secole ale milen. 1 î. Hr. în India, inspirat direct din religia vedică. B. afirmă caracterul iluzoriu al lumii și ideea renașterilor și distrugerilor periodice ale lumii. Doctrina morală a b., care prevede răsplata postumă după felul cum fiecare și-a îndeplinit în viață datoria, stă la baza regimului castelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink