BRANHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) branhii”. [Pron. -hi-o-, var. branhi-. / < gr. branchia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRANHI(O)- elem. „branhii”. (< fr. branchi/o/-, cf. lat. bronchia, gr. brankhia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÁNHIE ~i f. Organ de respirație extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /<lat. branchiae, fr. branchies
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRANHI- v. branhio-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÁNHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bránhiĭ V. branchiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink