BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRANȘAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament. (< fr. branchement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRANȘAMÉNT s. (TEHN.) ambranșament. (~ electric.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
branșamént s. n., pl. branșaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRANȘAMÉNT ~e n. Porțiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink