BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În societatea medievală) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni; corporație. 3. Meserie; p. ext. profesiune. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĩstvo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (Înv.) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BREÁSLĂ s. corporație, tagmă, (înv.) cin, isnaf, orta, rufet. (~ cizmarilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BREÁSLĂ s. v. funcție, îndeletnicire, meserie, meșteșug, ocupație, post, profesiune, serviciu, slujbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
breáslă (brésle), s. f. – 1. Asociație de meșteri din aceeași branșă, corporație. – 2. (Înv.) Companie de poliție armată pentru fiecare corporație. – 3. Meserie, profesie. Sl. bratĭstvo „frăție, corporație” (DAR). – Der. breslaș, s. m. (membru al unei bresle; soldat; muncitor, meseriaș).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
breáslă f., pl. bresle (vsl. bratĭstvo, frăție [de unde s’a făcut brasvă, braslă, breaslă], de la bratu, frate; sîrb. bg. rus. bratstvo. V. barat, frate). Corporațiune, isnaf, asociațiune de meseriașĭ: breasla ferarilor. Meserie: calicu-șĭ ĭubește breasla.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BREÁSLĂ brésle f. 1) (în orânduirea feudală) Asociație de meșteșugari din aceeași branșă, creată în scopul unirii forțelor în lupta contra exploatării feudale sau pentru limitarea concurenței de piață; corporație; isnaf. 2) fig. Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; branșă; specialitate; ramură. [G.-D. breslei; Sil. breas-lă] /<sl. bratistvo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BREÁSLĂ (‹ sl.) s. f. 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. B. au apărut în Europa apuseană în sec. 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în sec. 14, în Țara Românească și Moldova în sec. 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink