BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRÉGMĂ s. f. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. (< fr. bregma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink