Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
brehní, brehnésc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înțepa cu vorba.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir.Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi.Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brehnésc v. intr. (vsl. brehati, brehnonti, rus. brehátĭ, a lătra, a hămăi). Est. Rar. Hămăĭesc puțin (o dată saŭ de cîteva orĭ). Grohăĭesc speriat. Tușesc. V. tr. Trans. Împung cu vorba. – La Cant. brehăĭesc, hămăĭesc. V. chefnesc, blehăĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)