Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRETÉLĂ s.f. 1. Ramificație de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate și paralele. ♦ Porțiune de șanț care face legătura între tranșeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ◊ șosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porțiune de șant care leagă două poziții de apărare succesive. (< fr. bretelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată, alcătuit din două diagonale încrucișate și așezat între două linii, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta, în ambele sensuri. – Fr. bretelle.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bretélă (tehn.) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bretélă f., pl. e (fr. bretelle. V. betelie). Pl. Cozondroace, pateștĭ, curea saŭ fășie care trece după umăr și susține pantaloniĭ (Bretele poartă de ordinar copiĭ și oameniĭ grașĭ. Țăraniĭ poartă curea saŭ brîŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRETÉLĂ ~e f. Sistem de ramificație de cale ferată, care unește două linii și permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta în ambele sensuri. /<fr. bretelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)