Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: breton (persoană) (substantiv) , breton (păr; -oane) (substantiv neutru)   
BRETÓN2, -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a peninsulei Bretagne (Franța), descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor2 (1), privitor la bretoni2. 3. S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni2 (1). – Din fr. breton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRETÓN1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRETÓN s.n. Păr lăsat pe frunte și tăiat drept. [< fr. breton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRETÓN2, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bretagne (Franța). ◊ (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. (< fr. breton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRETÓN1 s. n. păr lăsat pe frunte și tăiat drept. (< fr. /à la/ breton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRETÓN, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Fr. [à la] bretonne.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bretón (persoană) s. m., adj. m., pl. bretóni; f. sg. bretónă, g.-d. art. bretónei; pl. bretóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bretón (păr lăsat pe frunte) s. n., pl. bretoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bretón, -ă s. și adj. Din saŭ ca din Bretania. S.n., pl. oane. Forma păruluĭ tăĭat scurt și lăsat pe frunte, cum purtaŭ femeile pe la 1880.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRETÓN1 ~oáne n. Păr lăsat pe frunte și retezat scurt în linie dreaptă. /<fr. bretonne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRETÓN2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Bretaniei (Franța) sau populației ei; din Bretania. /<fr. breton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRETÓN3 ~ă, ~i, ~e m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bretaniei (Franța) sau este originară din Bretania. /<fr. breton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRETON [brətɔ], André (1896-1966), poet și eseist francez. Teoretician și principalul animator al mișcării suprarealiste („Manifestul suprarealismului”, 1924). Operele sale se disting prin strălucirea verbală, imaginea insolită, simțul cadenței („Nadja”, „Vasele comunicante”, „Dragoste nebună”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CAPE BRETON [keip brétn], ins. canadiană în Oc. Atlantic, la NE de Pen. Noua Scoție; 10,3 mii km2; 170,1 mii loc. (1981). Localit. pr.: Sydney. Relief muntos cristalin. Alt. max.: 532 m. Climat umed. Zăcăminte de huilă, min. de fier, auroargentifere. Pescuit de cod. Parc național.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)