Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink