BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRIÁNT adj. v. strălucit, strălucitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
briánt adj. m. (sil. bri-ant), pl. briánți; f. sg. briántă, pl. briánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink