Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bricola (verb tranzitiv) , bricolă (substantiv feminin)   
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRICÓLĂ s.f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. [< fr. bricole, it. briccola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRICÓLĂ s. f. mașină de război, ca balista, în evul mediu. (< fr. bricole, it. briccola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bricólă s.f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRICOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRICOLÁ vb. tr. 1. a practica tot felul de meserii. ◊ a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). 2. (fig.) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela în scop de înșelăciune. (< fr. bricoler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bricolá vb., ind. prez. 1 sg. bricoléz, 3 sg. și pl. bricoleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)