BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brigánd s. m., pl. brigánzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRIGÁND ~zi m. 1) Persoană care comite jafuri, făcând uz de forță; hoț de drumul mare; tâlhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink