BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRIGHIDĂU s. v. bătător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brighidắŭ V. ferchetăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRIGHIDẮU ~áie n. pop. Parte a putineiului, în formă de băț, prevăzut cu o scândurică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul; bătător. /<ung. fergetyü
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink