BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink