BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÍȘCĂ2, briște, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură de țară. – Rus bricka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÍȘCĂ s. (reg.) nadiceancă. (~ cu un cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRÍȘCĂ s. v. briceag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brișcă (briște), s. f. – Trăsurică, șaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bríșcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rut. rus. bg. brička, pol. bryczka, d. germ. birutsche, care vine d. it. biroccio, baroccio, „cu doŭă roate”). Mold. și (maĭ ales) Munt. Trăsurică (cu 2 saŭ 4 cu roate), nadișancă. V. cabrioletă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRÍȘCĂ ~ti f. Trăsură ușoară și neacoperită, cu două roți, trasă de un cal; șaretă. /<rus. brițka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink