Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: broșa (verb tranzitiv) , broșare (substantiv feminin)   
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BROȘÁRE s. broșat. (~ unei cărți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
broșáre s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BROȘÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)