Dex broșat

BROȘÁT¹ s. n. Broșare. – V. broșa.

BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu cojile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

BROȘÁT s.n. Broșare. [< broșa].

BROȘÁT s. n. broșare. (< broșa)

BROȘÁT¹ s. n. Broșare. – V. broșa.

BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, caiete etc.) Cu colile cusute împreună și puse într-o copertă moale. – V. broșa.

BROȘÁT s. v. broșare.

broșát s. n.

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher

BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher].

BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând

broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.