Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: brucă (substantiv feminin) , bruci   
brucí, brucésc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche.Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brucésc v. tr. Lovesc c’un par saŭ c’un drug ca să rămîie o gaură în care să arunc sămînța. V. pitonog.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)