BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUCÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. (< fr. brucine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
brucínă s. f., g.-d. art. brucínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brucínă f., pl. e. Stricnină în care doŭă molecule de hidrogen îs înlocuite pin doŭă grupurĭ cu un atom de oxigen, unu de cărbune și treĭ de hidrogen.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink