BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUIÁJ s.n. Perturbare a audițiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [Cf. fr. brouillage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. – Fr. brouillage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (~ul unui post de radio.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bruiáj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink