Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bruma (verb tranzitiv) , brumat (adjectiv)   
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. Acoperit de brumă. 2. (Rar) Brumăriu. 3. Fig. Aburit. Clinchet de pahare brumate (PAS). 4. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin alburiu. – V. bruma.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUMÁT adj. v. aburit, brumăriu, fumuriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brumát, -ă adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicios natural), brumăriŭ: prune brumate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BRUMÁ ~eáză 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)