BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. – Din brumă1 + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brumátic adj. m., pl. brumátici; f. sg. brumátică, pl. brumátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRUMÁTIC ~că (~ci, ~ce) (despre vânt, timp etc.) Care prevestește frig și brumă; aducător de brumă. /brumă + suf. ~atic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink