BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat. 2. (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei; alb-cenușiu. 2. (În expr.) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). – Din brumă1 + suf. -ăriu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUMĂRÍU adj. fumuriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brumăríŭ, -íe adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicĭos natural). strugurĭ, prune, mure brumăriĭ. Ca bruma (ca roŭa înghețată), cenușiŭ deschis: căciula brumărie. – În nord brumariŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRUMĂRÍU ~e (~i) 1) (mai ales despre oi, miei, lână, pielicele) Care este de culoarea brumei. 2): Prune ~i varietate de prune, acoperite cu un praf albicios asemănător cu bruma. /brumă + suf. ~ăriu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink