BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUNÁJ s.n. Brunare. [După fr. brunissage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUNÁJ s. n. brunare. (după fr. brunissage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUNÁJ s. n. Brunare. – După fr. brunissage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUNÁJ s. (TEHN.) brunare. (~ul unei piese de oțel.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brunáj s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink