BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUNÉT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUNÉT, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUNÉT adj. brun, negricios, oacheș, tuciuriu, (rar) țigănatic, țigănos, (înv. și pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negros, (Transilv.) bărnaci, (glumeț sau ir.) balaoacheș. (Om ~; față ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Brunet ≠ blond
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; f. sg. brunétă, pl. brunéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brunét, -ă adj. (fr. brunet, dim. d. brun). Oacheș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRUNÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) v. BRUN II. /<fr. brunet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink