Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: brut (adjectiv) , brută (substantiv feminin)   
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÚTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRÚTĂ s. f. om brutal, violent. (< fr. brute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRÚTĂ, brute, s. f. Om brutal. – Fr. brute.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Brută ≠ gentilom, gentleman
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
brútă s. f., pl. brúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brútă f., pl. e (fr. brute, om grosolan). Barb. Vită, fiară, boaĭtă, om necĭoplit și răŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor mărfuri) Care constă din greutatea propriu-zisă și greutatea ambalajului și/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fără a scădea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operații intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus, fr. brut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRÚTĂ ~e f. Om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență. /<fr. brute
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUT, -Ă adj. 1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în stare de prelucrare) care n-a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lișteav. (Material lemnos ~.) 2. v. netăbăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Brut ≠ net
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
brut (-turi), s. n. – Pîine neagră. Sl. brotŭ, de la v. germ. brot (› germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puțin folosit. – Der., de uz curent: brutar, s. m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s. f. (dans tipic); brutărie, s. f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brut (brútă), adj. – Neprelucrat, ordinar, necizelat. Fr. brut.Der. brută, s. f., din fr. brute; brutal, adj., din fr. brutal; brutalitate, s. f., din fr. brutalité; brutaliza, vb., din fr. brutaliser; abrutiza, vb., din fr. abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brut adj. m., pl. bruți; f. sg. brútă, pl. brúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) brut n., pl. urĭ (sas. brut, germ. brot, pîne de unde și vsl. brotŭ). Munt. Vechĭ. Pîne neagră, mai ales soldățească. – V. pită.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) brut, -ă adj. (fr. brut, d. lat. brutus, greoĭ, stupid). Care nu e format, necĭoplit, grosolan: om brut. Cum l-a produs natura, nativ: diamant, aur brut. Zahăr brut, nerafinat. Corp brut, inert, fără vĭață, ca o peatră. Produs brut, acela din care nu s’au scos cheltuĭelile, în opoz. cu net. Greutate brută, aceĭa din care nu s’a scăzut daraŭa. Adv. În mod brut: a socoti brut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)