Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
2) brut, -ă adj. (fr. brut, d. lat. brutus, greoĭ, stupid). Care nu e format, necĭoplit, grosolan: om brut. Cum l-a produs natura, nativ: diamant, aur brut. Zahăr brut, nerafinat. Corp brut, inert, fără vĭață, ca o peatră. Produs brut, acela din care nu s’au scos cheltuĭelile, în opoz. cu net. Greutate brută, aceĭa din care nu s’a scăzut daraŭa. Adv. În mod brut: a socoti brut.
Sursa: Dicționaru limbii românești