BRẤNĂ s. f. v. brâu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brî́nă f., pl. e (d. brîŭ, ca frînă d. frîŭ). Bucegĭ. Cărare, potecă pin prejuru unuĭ munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRÎNĂ (‹ brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink