BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÂULÉȚ s. 1. brâușor, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.) 2. brâu. (A dansat un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brâuléț s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brîuléț n., pl. e. Brîŭ mic. Brîŭ (cîntecu și jocu).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink